Agresiunea conflictuală, numită și agresiune de dominanță, poate fi un comportament înfricoșător și dificil de gestionat de către proprietarii de câini. Cățeii manifestă această agresiune atunci când testează limitele și stabilesc rangul de dominanță în cadrul familiei. În mod natural, ei atacă pentru a vedea cine este responsabil pentru mâncare, dulciuri, teritoriu sau jucării. Deși poate fi o provocare, dacă puteți înțelege cauza, există măsuri pe care le puteți lua pentru a corecta acest comportament înainte ca acesta să scape de sub control.
Ce este agresivitatea conflictuală?
Agresivitatea conflictuală este un tip comun de comportament agresiv întâlnit de proprietarii de căței aflați la prima experiență și se poate datora unei neînțelegeri a comunicării canine. Există mai multe tipuri de agresivitate canină, dar agresivitatea conflictuală apare de obicei atunci când un cățeluș își învață locul în noua sa familie, printre oameni și alți câini. Comportamentul se poate manifesta prin protejarea agresivă a hranei, a jucăriilor sau a unei piese de mobilier. Acest tip de agresivitate se agravează foarte repede dacă pedepsiți cățelul, așa că trebuie folosite strategii diferite.
Simptomele agresivității conflictuale la căței
Cățeii și mai ales câinii adolescenți cu vârsta sub un an sunt cei mai susceptibili de a manifesta agresivitate conflictuală. Nouăzeci la sută dintre câinii agresivi față de conflicte sunt masculi care dezvoltă comportamente problematice până la vârsta de 18 până la 36 de luni, care corespunde cu maturitatea socială canină. Agresivitatea conflictuală a femelelor tinde adesea să se dezvolte în timpul vieții de cățeluș.
Simptome
- Scoaterea dinților
- Mârâit
- Urechi lăsate în jos
- Coadă îndesată
- Tremurături
Cățeii care manifestă uneori o agresivitate evidentă în caz de conflict – răcnind, mârâind – pot acționa foarte supus în alte situații. De exemplu, se pot ascunde în preajma altor câini. Veți dori să urmăriți limbajul corporal al cățelului pentru indicii. Cățeii agresivi în caz de conflict își pot ține urechile și coada în jos (semnale de supunere) și pot tremura după o întâlnire. Proprietarii îi pot descrie ca fiind vinovați sau plini de remușcări.
Cauzele agresivității conflictuale
În timp ce cauza agresivității conflictuale nu este întotdeauna clară, câțiva factori declanșatori comuni includ:
- Hormonii: Testosteronul îi face pe câinii masculi să reacționeze mai agresiv. În timpul adolescenței, puii de masculi au un nivel de testosteron mult mai ridicat decât cel pe care îl au odată ajunși la vârsta adultă. Dar, și câinii de sex feminin pot acționa agresiv, datorită dezechilibrelor hormonale.
- Interpretare greșită: Behavioriștii speculează că o primă manifestare instinctivă de agresivitate conflictuală poate apărea din cauza fricii sau a unor neînțelegeri care au loc în timpul jocului care scapă de sub control. Poate apărea, de asemenea, atunci când un câine se simte amenințat lângă jucăriile sau bolul său de mâncare (de către un câine mai în vârstă, de exemplu) – chiar dacă celălalt câine nu are intenții rele.
- Agresivitate idiopatică: Idiopatică înseamnă că nu poate fi identificată o cauză pentru agresivitate. Acest tip de agresivitate este caracterizat de un câine care își schimbă temperamentul rapid, de la fericit la agresiv. Acesta poate da semne de supunere, dar atacă totuși cu o agresivitate excesivă, care nu este în concordanță cu situația. Agresivitatea idiopatică afectează cel mai adesea câinii tineri (sub vârsta de trei ani).
Diagnosticarea agresivității conflictuale la căței
Nu există un proces oficial de diagnosticare pentru a identifica agresivitatea conflictuală; observarea comportamentului cățelului va servi drept dovadă a afecțiunii. Un medic veterinar sau un specialist în comportament canin poate ajuta la confirmarea prezenței unui comportament irațional agresiv la un cățeluș.
Fiți atenți la reacții agresive ca în anumite situații „normale”:
- Ridicarea câinelui sau imobilizarea acestuia, cum ar fi pentru tăierea unghiilor
- Atingerea cățelului în apropierea unei jucării sau a unui bol de mâncare
- Spunându-i cățelușului să se dea jos de pe mobilă
- Jocuri de tras de mânecă sau de lupte.
Tratament și prevenire
În timp ce cazurile de agresivitate canină pot fi tratate de profesioniști, stăpânii răbdători și dedicați pot lucra pentru a corecta comportamentele agresive prin utilizarea unor strategii specifice:
- Identificați și evitați factorii declanșatori pentru a preveni confruntările. Dacă câinele protejează jucăriile, îndepărtați-le din mediul general, astfel încât cățelul să nu aibă nimic de păzit.
- Nu provocați cățelul și nu-l pedepsiți.
- Cereți-i cățelușului să câștige recompense cu un comportament bun. Creați interacțiuni bazate pe cererea dumneavoastră (de exemplu, „Șezi!”) și pe plată (câinele stă), ceea ce îi aduce recompensa dorită (tratație/laudă verbală). Câinele nu ar trebui să primească nimic – răsfăț sau atenție – dacă nu le câștigă răspunzând pozitiv la comanda dumneavoastră.
- Folosiți cuvinte sau fraze vesele pentru a schimba starea de spirit a cățelului dumneavoastră. De exemplu, dacă câinele mârâie sau se postează, vorbiți-i cu blândețe și vedeți dacă își schimbă dispoziția.
- Închideți un cățel cu probleme într-o singură cameră, într-un țarc de exerciții sau într-o ladă pentru a-i controla mai bine mișcările și accesul la zonele de declanșare.
- Castrarea masculilor poate fi de ajutor.
- Consultați un behaviorist veterinar înainte de a steriliza o femelă, deoarece câinii de sex feminin agresivi față de conflicte au tendința de a se înrăutăți dacă sunt sterilizați.
Prognosticul pentru cățeii cu agresivitate conflictuală
Cel mai bun prognostic pentru un cățel cu agresivitate conflictuală vine cu atenția dedicată a unui proprietar informat. Cățeii agresivi au nevoie de mai mult decât dragoste și mângâiere și, de asemenea, răspund foarte prost la furie sau la pedepse frecvente. Proprietarii de câini aflați la prima experiență care nu știu cum să abordeze această situație sau nu sunt dispuși să încerce, se vor alege probabil cu un câine nefericit care nu se comportă niciodată bine. Adesea, astfel de căței sunt abandonați sau relocați atunci când proprietarii frustrați renunță. În aceste cazuri, cățeii pot deveni mai agresivi și mai neîncrezători, ceea ce crește probabilitatea ca aceștia să fie eutanasiați.
Dacă bănuiți că animalul dumneavoastră de companie este bolnav, sunați imediat medicul veterinar. Pentru întrebări legate de sănătate, consultați întotdeauna medicul veterinar, deoarece acesta v-a examinat animalul de companie, cunoaște istoricul de sănătate al animalului și poate face cele mai bune recomandări pentru animalul dumneavoastră.
