Boala vezicii de înot este o afecțiune care apare atunci când vezica de înot a peștelui nu funcționează corespunzător. Vezica de înot este un organ intern plin cu gaz care ajută peștii osoși să mențină flotabilitatea. Afecțiunea se referă la o colecție de probleme care afectează vezica înotătoare, mai degrabă decât la o singură boală. Deși este frecvent întâlnită la peștișorii aurii și bettas, boala vezicii urinare poate afecta practic orice specie de pește. Boala este adesea tratabilă, iar un pește se poate recupera complet. Iată ce trebuie să știți despre boala vezicii nazale la pești.
Ce este boala vezicii urinare?
Boala vezicii nazale se referă la o afecțiune în care vezica nazală nu funcționează normal din cauza unei boli, a unor anomalii fizice, a unor factori mecanici sau de mediu sau din motive care nu pot fi diagnosticate. Peștii afectați vor prezenta probleme cu flotabilitatea, ceea ce înseamnă că vor avea dificultăți în a-și controla capacitatea de a pluti sau de a se scufunda.
Anatomia peștilor
Simptome ale bolii vezicii urinare la peștii de acvariu
Uneori, un proprietar de pești poate crede că peștii care plutesc anormal în acvariu sunt morți, dar aceștia pot prezenta de fapt simptome ale bolii vezicii urinare. Peștii care suferă de boala vezicii înotătoare prezintă o varietate de simptome care implică în principal flotabilitatea.
Scufundare sau plutire la suprafață
Dacă vezica de înot este dezumflată, acesta se va scufunda în acvariu. Dacă peștele a înghițit prea mult aer în timp ce se hrănea, acest lucru îl poate face să plutească în partea superioară a acvariului.
Se luptă să rămână drept, înoată cu capul în jos sau lateral
Un pește care nu are probleme de flotabilitate tinde să rămână static și în poziție verticală în apă. Dacă peștele dvs. se luptă să rămână în poziție verticală – sau înoată în lateral sau cu capul în jos – veți observa mișcarea excesivă a aripioarelor pe care le folosește pentru a încerca să plutească în direcția corectă.
Burtă umflată
Compresia vezicii înotătoare poate determina un pește să înoate cu stomacul umflat. Procesul digestiv al peștelui poate fi perturbat de această afecțiune, ceea ce poate cauza mărirea burții.
Spatele curbat
Dacă abdomenul peștelui este umflat, alte organe sunt împinse la o parte, ceea ce poate provoca uneori curbarea coloanei vertebrale.
Apetitul modificat
Peștii afectați pot mânca normal sau pot să nu aibă deloc apetit. Dacă există probleme grave de flotabilitate, este posibil ca peștele să nu se poată hrăni în mod normal sau chiar să nu ajungă la suprafața apei.
The Spruce / Catherine Song
Cauze ale bolii vezicii urinare
Această afecțiune poate fi cauzată de mai multe probleme, variind de la probleme de mediu la probleme de hrănire, inclusiv următoarele:
- Boala vezicii de înot este o afecțiune care apare atunci când vezica de înot a peștelui nu funcționează corespunzător. Vezica de înot este un organ intern plin cu gaz care ajută peștii osoși să mențină flotabilitatea. Afecțiunea se referă la o colecție de probleme care afectează vezica înotătoare, mai degrabă decât la o singură boală. Deși este frecvent întâlnită la peștișorii aurii și bettas, boala vezicii urinare poate afecta practic orice specie de pește. Boala este adesea tratabilă, iar un pește se poate recupera complet. Iată ce trebuie să știți despre boala vezicii nazale la pești.
- Ce este boala vezicii urinare?
- Boala vezicii nazale se referă la o afecțiune în care vezica nazală nu funcționează normal din cauza unei boli, a unor anomalii fizice, a unor factori mecanici sau de mediu sau din motive care nu pot fi diagnosticate. Peștii afectați vor prezenta probleme cu flotabilitatea, ceea ce înseamnă că vor avea dificultăți în a-și controla capacitatea de a pluti sau de a se scufunda.
- Anatomia peștilor
- Simptome ale bolii vezicii urinare la peștii de acvariu
- Uneori, un proprietar de pești poate crede că peștii care plutesc anormal în acvariu sunt morți, dar aceștia pot prezenta de fapt simptome ale bolii vezicii urinare. Peștii care suferă de boala vezicii înotătoare prezintă o varietate de simptome care implică în principal flotabilitatea.
Scufundare sau plutire la suprafață
Dacă vezica de înot este dezumflată, acesta se va scufunda în acvariu. Dacă peștele a înghițit prea mult aer în timp ce se hrănea, acest lucru îl poate face să plutească în partea superioară a acvariului.
Se luptă să rămână drept, înoată cu capul în jos sau lateral
Un pește care nu are probleme de flotabilitate tinde să rămână static și în poziție verticală în apă. Dacă peștele dvs. se luptă să rămână în poziție verticală – sau înoată în lateral sau cu capul în jos – veți observa mișcarea excesivă a aripioarelor pe care le folosește pentru a încerca să plutească în direcția corectă.
- Burtă umflată
- Compresia vezicii înotătoare poate determina un pește să înoate cu stomacul umflat. Procesul digestiv al peștelui poate fi perturbat de această afecțiune, ceea ce poate cauza mărirea burții.
Spatele curbat
Dacă abdomenul peștelui este umflat, alte organe sunt împinse la o parte, ceea ce poate provoca uneori curbarea coloanei vertebrale.
- Apetitul modificat
- Peștii afectați pot mânca normal sau pot să nu aibă deloc apetit. Dacă există probleme grave de flotabilitate, este posibil ca peștele să nu se poată hrăni în mod normal sau chiar să nu ajungă la suprafața apei.
- The Spruce / Catherine Song
- Cauze ale bolii vezicii urinare
Această afecțiune poate fi cauzată de mai multe probleme, variind de la probleme de mediu la probleme de hrănire, inclusiv următoarele:
- Mâncatul rapid, supraalimentarea, constipația sau înghițirea de aer pot apărea în cazul alimentelor plutitoare pentru a provoca o burtă extinsă și deplasarea vezicii urinare. Consumul de alimente liofilizate sau de alimente uscate în fulgi care se dilată atunci când devin umede poate duce, de asemenea, la o mărire a stomacului sau a tractului intestinal.
- Alte organe abdominale se pot mări și pot afecta vezica înotătoare. Chisturile din rinichi, depozitele de grăsime din ficat sau fixarea ouălor la peștii femele pot duce la o mărire suficientă pentru a afecta vezica înotătoare.
- Temperatura scăzută a apei poate încetini procesul digestiv, ceea ce, la rândul său, poate duce la mărirea tractului gastrointestinal, care exercită presiune asupra vezicii înotătoare.
- De asemenea, paraziții sau infecțiile bacteriene pot inflama vezica înotătoare.
- Ocazional, o lovitură puternică de la lovirea unui obiect din acvariu, o luptă sau o cădere pot deteriora vezica nazală.
Deși rar, unii pești se nasc cu defecte congenitale care afectează vezica nazală. Simptomele sunt de obicei prezente la o vârstă fragedă.
Alimentarea peștilor de acvariu cu tipul corect de hrană
Cum diagnostichează veterinarii boala vezicii urinare la pești
De obicei, boala vezicii înotătoare este diagnosticată la domiciliu prin observarea simptomelor. Cu toate acestea, o radiografie este singura modalitate de a confirma diagnosticul de vezică înotătoare. Pentru aceasta, vă puteți duce peștele la un medic veterinar specializat în afecțiuni acvatice. O radiografie va arăta dimensiunea, forma și localizarea vezicii înotătoare. Aceasta poate dezvălui lichid sau alte anomalii în interiorul vezicii, cum ar fi o altă creștere sau boală care împinge sau deplasează vezica.
- Pentru a găsi un medic veterinar specializat în pești în apropierea dumneavoastră, consultați:
- Asociația Americană a Veterinarilor pentru Pești
- Asociația Mondială a Medicilor Veterinari Acvatici
- Tratamentul bolii vezicii urinare
- Tratamentul bolii vezicii înotătoare la pești implică întreținerea apei, modificări ale alimentației și posibile antibiotice.
- Lăsați peștele să postească: Dacă se crede că un stomac sau un intestin mărit este cauza unei boli a vezicii înotătoare, prima măsură de urmat este să nu hrăniți peștele timp de trei zile.
- Fixați temperatura apei: În același timp în care peștele ține post, creșteți temperatura apei la 78-80 de grade Fahrenheit și lăsați-o acolo în timpul tratamentului.
Boala vezicii de înot este o afecțiune care apare atunci când vezica de înot a peștelui nu funcționează corespunzător. Vezica de înot este un organ intern plin cu gaz care ajută peștii osoși să mențină flotabilitatea. Afecțiunea se referă la o colecție de probleme care afectează vezica înotătoare, mai degrabă decât la o singură boală. Deși este frecvent întâlnită la peștișorii aurii și bettas, boala vezicii urinare poate afecta practic orice specie de pește. Boala este adesea tratabilă, iar un pește se poate recupera complet. Iată ce trebuie să știți despre boala vezicii nazale la pești.
Ce este boala vezicii urinare?
Boala vezicii nazale se referă la o afecțiune în care vezica nazală nu funcționează normal din cauza unei boli, a unor anomalii fizice, a unor factori mecanici sau de mediu sau din motive care nu pot fi diagnosticate. Peștii afectați vor prezenta probleme cu flotabilitatea, ceea ce înseamnă că vor avea dificultăți în a-și controla capacitatea de a pluti sau de a se scufunda.
-
Anatomia peștilor
-
Simptome ale bolii vezicii urinare la peștii de acvariu
-
Uneori, un proprietar de pești poate crede că peștii care plutesc anormal în acvariu sunt morți, dar aceștia pot prezenta de fapt simptome ale bolii vezicii urinare. Peștii care suferă de boala vezicii înotătoare prezintă o varietate de simptome care implică în principal flotabilitatea.
