Sindromul „Old Tank Syndrome” este o condiție în care mediul acvariului s-a degradat în timp, în special chimia apei. Această deteriorare a calității apei poate avea un efect devastator asupra peștilor dvs. și chiar poate provoca moartea subită. În afară de unele cazuri de creștere excesivă a algelor, există în general puține indicii vizibile ale schimbărilor semnificative care au avut loc în parametrii apei. Cu toate acestea, testele de apă vor arăta o imagine diferită.
Semne și simptome
Nivelurile de nitrați și fosfați vor fi semnificativ crescute. pH-ul și kH (duritatea carbonatică) vor fi destul de scăzute în comparație cu cele ale apei de alimentare, în timp ce GH (duritatea generală) este adesea crescută. În general, pH-ul va deveni din ce în ce mai acid în timp. Un pH în scădere în apa acvariului este adesea un semn al sindromului de acvariu vechi.
Proprietarii pot presupune că totul este în regulă, deoarece peștii lor sunt încă în viață, sau cel puțin cei mai mulți dintre ei sunt. Cu toate acestea, atunci când sunt adăugați pești noi, aceștia mor de obicei în scurt timp. Decesele pot fi puse pe seama peștilor, mai degrabă decât pe seama problemei de apă care stă la baza sindromului de acvariu vechi. Unii proprietari pot avea un indiciu că ceva nu este în regulă în acest moment și efectuează o curățare masivă. Rezultatul este, de obicei, moartea și mai multor pești. De ce? Pentru că peștii au fost brusc supuși la o schimbare rapidă a condițiilor de apă.
Cauze
Înțelegerea cauzelor sindromului de acvariu vechi este la fel de simplă ca și înțelegerea faptului că acvariul dumneavoastră este un mediu închis. La fel ca o casă nouă, un acvariu nou este curat și imaculat. La fel ca o casă, lucrurile devin dezordonate odată ce cineva se mută înăuntru, în acest caz, peștii. Excesul de hrană și excrementele peștilor cad pe fundul acvariului și se acumulează în pietriș sau sunt aspirate în filtru. Evaporarea apei crește conținutul de minerale și lasă reziduuri pe sticlă. În casa dumneavoastră, curățați vechiturile din frigider, aspirați podelele și duceți gunoiul. Cine face acest lucru pentru acvariu? Dacă nu o faci tu, nu o face nimeni. Tot ceea ce intră în acvariu, rămâne în acvariu sub o anumită formă până când luați măsuri pentru a-l elimina. Atunci când proprietarul acvariului nu face o întreținere regulată, acvariul acumulează treptat deșeuri care modifică chimia apei. Dacă nu faceți schimbări regulate ale apei – nu doar completarea apei evaporate – chimia apei se va degrada în timp și va duce la sindromul de acvariu vechi.
Deși filtrul va elimina majoritatea particulelor de deșeuri din apă, deșeurile rămân acolo, prinse în filtru, până când îl curățați. Același lucru este valabil și pentru substanțele chimice toxice, cum ar fi amoniacul și nitriții. Da, bacteriile benefice le vor transforma într-o formă mai puțin toxică. Cu toate acestea, produsele secundare ale acestui proces de conversie sunt alte substanțe chimice care nu sunt sănătoase pentru pești la niveluri ridicate. Nu uitați, totul rămâne în acvariu până când îl eliminați.
Deoarece toate acestea se întâmplă încet, peștii din acvariu au timp să se adapteze la schimbările din chimia apei. Cei mai slabi mor adesea, dar cei mai puternici supraviețuiesc, deși sunt mai sensibili la boli și vor avea, de obicei, o durată de viață mai scurtă. Orice pește nou adăugat este posibil să piară rapid, deoarece nu se poate adapta la chimia slabă a apei.
Tratament
Încet și constant sunt cuvintele cheie pentru corectarea sindromului de acvariu vechi. Nu faceți schimbări masive și bruște ale apei. Acvariul poate fi curat, dar peștii vor fi toți morți. În schimb, efectuați schimbări mai mici, zilnice, de 10 până la 15 procente, până când toți parametrii apei revin la normal. Monitorizați îndeaproape amoniacul și pH-ul, testând inițial zilnic. Dacă amoniacul crește rapid, renunțați la schimbările de apă timp de câteva zile și adăugați un produs de reducere a amoniacului. Testați săptămânal nivelurile de nitrați pentru a determina dacă acestea scad la niveluri normale, așa cum era de așteptat.
Pe măsură ce parametrii apei se îmbunătățesc, mediile de filtrare pot fi schimbate/curățate, precum și acvariul în sine. Din nou, testarea apei este importantă pentru a vă asigura că chimia apei nu se schimbă dramatic și prea repede. Scopul final este de a avea zero amoniac și nitriți, un nivel scăzut de nitrați, precum și un pH și o alcalinitate apropiate de sursa originală de apă, fie că este vorba de apă de la robinet sau de apă special preparată. Modificările prea bruște ale pH-ului pot afecta sănătatea peștilor, așa că o creștere cu 0,3 unități pe zi este ideală. Dacă alcalinitatea este prea mică, pH-ul va rămâne, de asemenea, în intervalul inferior.
Prevenire
Prevenirea sindromului de acvariu vechi este o abordare mult mai bună decât să lași lucrurile să se prăbușească și să încerci să le corectezi mai târziu. Întreținerea filtrelor, schimbările de apă și testarea apei ar trebui să se facă în mod regulat, mai degrabă decât doar atunci când apare o problemă. Schimbările de apă ar trebui să aibă loc săptămânal, de obicei între 10 și 15 procente, cu excepția cazului în care acvariul este foarte populat și atunci se schimbă mai multă apă. Întreținerea filtrelor trebuie efectuată lunar, împreună cu curățarea interiorului acvariului. Resturile, cum ar fi particulele de hrană în exces, ar trebui îndepărtate rapid din acvariu în momentul în care apar. Curățarea nu este însă suficientă. Testele de apă sunt esențiale pentru a fi la curent cu eventualele probleme.
Dacă este efectuat cu fidelitate, un ciclu lunar de testare este suficient. Asigurați-vă că înregistrați rezultatele, astfel încât să le puteți compara cu ușurință cu testele anterioare pentru a vedea dacă apare un model de schimbare.
Dacă pH-ul scade sau dacă observați că oricare dintre ceilalți parametri se schimbă față de valorile normale, ar trebui să vă intensificați programul de curățare și de schimbare a apei. Cu o bună întreținere și o observare atentă, s-ar putea să nu trebuiască să suferiți niciodată de flagelul sindromului de acvariu vechi.
