În acest articol Expand
- Ce este un histiocitom?
- Simptome
- Cauze
- Diagnosticarea
- Tratamentul
- Prognoza
- Prevenție
Histiocitoamele arată înfricoșător, dar nu sunt periculoase. Ridicate, roșii și uneori ulcerate, aceste excrescențe benigne nu sunt de obicei dureroase sau pruriginoase pentru câini. Tratamentul chirurgical este recomandat numai dacă umflătura crește suficient de mult încât să deranjeze câinele sau stăpânul. Totuși, există umflături similare care pot indica paraziți sau malignitate, astfel încât se recomandă un examen veterinar pentru a verifica tipul de excrescență de pe pielea câinelui dumneavoastră.
Ce este un histiocitom?
Un histiocitom este un tip de excrescență cutanată benignă (necanceroasă) care apare de obicei la câinii tineri. Acestea își au originea în celulele Langerhans (denumite și histiocite), care ajută la protejarea organismului câinelui de „invadatorii” străini de pe piele, cum ar fi polenul, bacteriile sau ciupercile.
Simptomele histiocitoamelor la câini
Histiocitoamele apar cel mai frecvent la câinii în vârstă de trei ani și mai tineri. În general, acestea apar brusc și sunt descoperite întâmplător atunci când stăpânii își mângâie câinii. Deoarece histiocitoamele provoacă o iritație mică sau inexistentă, câinii, în general, nu îi vor alerta pe stăpâni prin scărpinat, lins sau mestecat.
Simptome
- Umflătură(e) roșie(e), mică(e), fără păr
- Suprafață netedă a pielii
Aceste excrescențe sunt ridicate și au, de obicei, o suprafață netedă, ceea ce le conferă un aspect de buton. Ele apar de obicei pe capul, gâtul, urechile sau membrele unui câine, dar pot apărea și în alte locuri de pe corpul acestuia. Acestea pot avea un diametru de până la patru centimetri, dar tind să fie mai mici de doi centimetri.
Ce cauzează histiocitoamele la câini?
Histiocitoamele pot apărea la orice rasă de câine, dar unele rase la care sunt mai frecvent întâlnite includ boxerii, buldogii și retrieverii cu blană plată.
Deși histiocitoamele în sine nu sunt canceroase, la nivel microscopic, ele aparțin unei clasificări mai largi a tumorilor cunoscute sub denumirea de tumori cu celule rotunde. Nu există o cauză cunoscută pentru aceste tumori, dintre care unele pot deveni canceroase.
Cum diagnostichează veterinarii histiocitoamele la câini?
În cazul în care câinele dumneavoastră dezvoltă brusc o umflătură sau bănuiți că poate avea un histiocitom, medicul veterinar va începe prin a efectua un examen amănunțit și a obține un istoric al câinelui dumneavoastră.
În acest articol Expand
Ce este un histiocitom?
Simptome
Cauze
Diagnosticarea
Tratamentul
Prognoza
Prevenție
Histiocitoamele arată înfricoșător, dar nu sunt periculoase. Ridicate, roșii și uneori ulcerate, aceste excrescențe benigne nu sunt de obicei dureroase sau pruriginoase pentru câini. Tratamentul chirurgical este recomandat numai dacă umflătura crește suficient de mult încât să deranjeze câinele sau stăpânul. Totuși, există umflături similare care pot indica paraziți sau malignitate, astfel încât se recomandă un examen veterinar pentru a verifica tipul de excrescență de pe pielea câinelui dumneavoastră.
Ce este un histiocitom?
Un histiocitom este un tip de excrescență cutanată benignă (necanceroasă) care apare de obicei la câinii tineri. Acestea își au originea în celulele Langerhans (denumite și histiocite), care ajută la protejarea organismului câinelui de „invadatorii” străini de pe piele, cum ar fi polenul, bacteriile sau ciupercile.
Simptomele histiocitoamelor la câini
Histiocitoamele apar cel mai frecvent la câinii în vârstă de trei ani și mai tineri. În general, acestea apar brusc și sunt descoperite întâmplător atunci când stăpânii își mângâie câinii. Deoarece histiocitoamele provoacă o iritație mică sau inexistentă, câinii, în general, nu îi vor alerta pe stăpâni prin scărpinat, lins sau mestecat.
-
Simptome
-
Umflătură(e) roșie(e), mică(e), fără păr
-
Suprafață netedă a pielii
-
Aceste excrescențe sunt ridicate și au, de obicei, o suprafață netedă, ceea ce le conferă un aspect de buton. Ele apar de obicei pe capul, gâtul, urechile sau membrele unui câine, dar pot apărea și în alte locuri de pe corpul acestuia. Acestea pot avea un diametru de până la patru centimetri, dar tind să fie mai mici de doi centimetri.
