Dacă observați că tânărul dumneavoastră câine șchiopătează de un picior din față, acest lucru s-ar putea datora unei afecțiuni numite displazie de cot. Displazia de cot este o afecțiune moștenită și este mai frecvent întâlnită la câinii de rasă mare sau uriașă, cum ar fi câinii de munte din Berna, ciobanii germani, golden retriever și labrador retriever.1
Această afecțiune ortopedică comună este cauzată de anomalii în dezvoltarea oaselor din coatele câinelui. În timp ce această afecțiune scheletică poate fi tratată, este important să o înțelegeți și să o puteți recunoaște, astfel încât să vă puteți pune prietenul blănos înapoi pe lăbuțe în cel mai scurt timp.
Ce este displazia de cot?
Una dintre cele mai frecvente cauze ale șchiopătărilor la nivelul membrelor anterioare ale unui câine tânăr este o afecțiune numită displazie de cot. „Displazie” este un termen medical care înseamnă „dezvoltare anormală”. Displazia de cot este o afecțiune ortopedică congenitală provocată de anomalii ale oaselor care alcătuiesc cotul câinelui. Un câine se naște cu tendința genetică spre displazie; nu este rezultatul unei leziuni sau al unui accident. Cel mai adesea, displazia apare la ambele coate, dar, ocazional, un câine are această afecțiune la un singur cot.
Pe măsură ce câinele crește și se maturizează, afecțiunea se înrăutățește și duce la malformații și chiar la degenerarea articulației. Din nefericire, cu cât articulația degenerează mai mult în timp, cu atât mai dureroasă poate fi articulația pentru câine.
Simptomele displaziei de cot la câini
Simptomele displaziei de cot pot apărea încă de la vârsta de 4 luni sau mai târziu, la vârsta de cățel. Unii câini nu prezintă niciun semn al afecțiunii până când sunt mai în vârstă sau chiar geriatrici. În general, cu cât este mai severă anomalia de la nivelul cotului, cu atât mai devreme vor apărea simptomele.
Simptomele
- Semne de durere la îndoirea sau îndreptarea articulațiilor afectate
- Șchiopătare intermitentă sau persistentă care se înrăutățește la exerciții fizice
- Dificultate în a se ridica dintr-o poziție înclinată
- Umflarea coatelor
- Reticență în a se juca sau a ieși la plimbare
- Scăderea amplitudinii de mișcare a unuia sau a ambelor coate
- Coatele ținute într-un unghi ciudat
- Sunete de crăpături sau scârțâieli din cot atunci când câinele îl îndoaie sau îl întinde
În general, câinii cu displazie de cot vor șchiopăta atunci când merg sau tropăie – veți observa adesea cum capul câinelui se balansează în sus și în jos în timp ce merge – dar șchiopătatul dispare atunci când câinele aleargă. Durerea poate face câinele să fie reticent la joacă sau chiar la plimbare.
Un câine care suferă de displazie de cot poate avea o scădere accentuată a amplitudinii de mișcare a articulației și va prezenta adesea semne de durere sau disconfort la extensia sau flexia cotului. Acesta poate ține membrul afectat departe de corp și poate avea o șchiopătare intermitentă sau persistentă care se înrăutățește la exerciții fizice, dar poate fi observată și ca o rigiditate la prima ridicare după odihnă.1
În cazul în care sunt geriatrici, este obișnuit să se observe episoade bruște de șchiopătare a membrului. Pe măsură ce afecțiunea avansează, poate exista și o acumulare de lichid în articulație și poate fi evidentă o greșeală de os pe os, deoarece cartilajul continuă să se uzeze.2
Cauzele displaziei de cot
Există trei oase care alcătuiesc articulația cotului: radius, ulna și humerus. Patru afecțiuni scheletice separate legate de cot pot duce la afecțiunea generală de displazie de cot. Una sau mai multe pot fi prezente în același timp.
- Procesul anconic neunitar: o placă de creștere nu se închide corect, ceea ce duce la o bucată de os desprinsă care poate provoca iritarea și degenerarea articulației
- Proces coronoidian fragmentat: o bucată de os se desprinde în interiorul articulației cotului, iritând mucoasa articulației și cauzând uzura cartilajului
- Osteocondroza disecantă: o bucată de cartilaj se desprinde de pe suprafața articulației, ceea ce duce la durere și inflamație
- Incongruența cotului: structura articulației în sine este imperfectă, ceea ce face ca cartilajul să se uzeze mai rapid
Cum diagnostichează medicii veterinari displazia de cot la câini
Dacă bănuiți că câinele dumneavoastră suferă de displazie de cot, faceți o programare la medicul veterinar. Medicul veterinar va obține un istoric, împreună cu un examen fizic general și un examen ortopedic aprofundat, care va include observații asupra mersului câinelui dumneavoastră și radiografii (raze X).
Radiografiile vor ajuta la o mai bună vizualizare a articulației și pot arăta plăcile de creștere deschise, anomalii de conformație și orice fragmente osoase care ar putea cauza iritații. Dacă radiografiile sunt îndoielnice, este posibil ca medicul veterinar să dorească să le trimită la un radiolog veterinar pentru interpretare. Radiologii veterinari sunt certificați în citirea radiografiilor, precum și a altor imagini, cum ar fi ultrasunetele, RMN-urile și tomografiile. Acești specialiști vor fi mai capabili să identifice mai bine modificările mai subtile ale spațiului articular aduse de displazia de cot.
Ocazional, pot fi necesare teste mai avansate pentru un diagnostic definitiv. Acestea pot include obținerea unui RMN și/sau utilizarea unui ac pentru a aspira o mostră de lichid din spațiul articular. Lichidul articular obținut poate fi apoi testat pentru inflamație sau infecție care ar putea complica și mai mult starea câinelui dumneavoastră.
Cum se tratează displazia de cot la câini
Opțiunile de tratament depind de gravitatea afecțiunii câinelui dumneavoastră. Dacă displazia de cot este ușoară, pot fi oferite opțiuni medicale conservatoare. Gestionarea simptomelor ușoare până la moderate poate fi adesea realizată prin intermediul medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene. Suplimentele pentru articulații, cum ar fi glucozamina/condroitina (de exemplu, Dasuquin, Cosequin, Vetri-Flex, Glycoflex) și suplimentele de acizi grași esențiali pot ajuta, de asemenea, la lubrifierea articulației și la scăderea inflamației.3 Terapiile integrative, cum ar fi laserul de terapie prin frig, pot ajuta, de asemenea, la scăderea durerii și a inflamației.
Dacă afecțiunea câinelui dumneavoastră este mai severă, există unele opțiuni chirurgicale. Cea mai frecventă este utilizarea unui osciloscop cu fibră optică (numit artroscopie) pentru a intra în spațiul articular și a curăța orice lambouri sau bucăți de cartilaj și/sau os. În cazuri mai rare, un chirurg certificat poate opta pentru o abordare deschisă a articulației în locul metodei artroscopice.
După intervenția chirurgicală sau dacă câinele dumneavoastră are un caz moderat de displazie, medicul veterinar vă poate îndruma către un practician certificat de reabilitare canină pentru activități de terapie fizică, cum ar fi înotul, mersul pe o bandă de alergare subacvatică și exerciții de mișcare.
Exercițiile fizice sănătoase sunt de cea mai mare importanță la câinii cu displazie de cot. Poate părea contra-intuitiv să faci exerciții fizice pentru o articulație care este artrozică, dar echilibrarea cantității și a tipului de exerciții fizice potrivite poate preveni atrofia musculară, precum și creșterea în greutate. Mușchii atrofiați și kilogramele în plus pot exacerba artrita.4 Consultați medicul veterinar pentru a vedea ce tip de exerciții ar fi cel mai bine pentru câinele dumneavoastră.
Prognosticul pentru câinii cu displazie de cot
Prognosticul individual al câinelui dumneavoastră va depinde de vârsta acestuia, de starea generală de sănătate și de gravitatea articulației. Cu toate acestea, majoritatea câinilor cu displazie de cot răspund bine la terapiile de ameliorare a durerii sau la intervențiile chirurgicale necesare și continuă să ducă o viață sănătoasă și fericită.
Cum să preveniți displazia de cot la câini
Deoarece este o afecțiune ereditară, displazia de cot nu poate fi prevenită, de obicei, decât prin faptul că nu se înmulțesc câinii care au această anomalie. Cu toate acestea, detectarea timpurie poate permite medicilor veterinari să înceapă tratamentul înainte ca afecțiunea să afecteze grav calitatea vieții câinelui dumneavoastră.
10 probleme comune de sănătate ale câinilor
